Am petrecut o oră stând pe o bancă în fața unei școli, urmărind pur și simplu fluxul de copii și adolescenți care ieșeau. Ceea ce m-a surprins mai întâi a fost uniformitatea: ținute în alb și negru, siluete simple, detalii minime și alegeri de machiaj aproape identice. Unii mergeau singuri, alții în grupuri mici, dar limbajul vizual era incredibil de uniform. Nu era vorba de lipsă de interes. Era ceva mai discret, aproape protectiv.
Hainele lor păreau un scut. O modalitate d
